Baietii destepti din industria IT

6 Martie 2007

Cosmin Badescu

Pirateria software si Sebastian Vladescu

Unul dintre cele mai mari scandaluri de pe piata de soft din Romania il are ca protagonist pe actualul ministru al finantelor, Sebastian Vladescu. La sfarsitul lui 2004, conducerea societatii Omnis Group, prima firma de software din Romania, a acuzat societatea Romanian Soft Company (RSC), infiintata de Vladescu in decembrie 2000, de furt intelectual. Concret, firma lui Sebastian Vladescu ar fi furat codurile sursa ale aplicatiilor ISIS si ISIS.NET, realizate de specialistii Omnis Group, coduri pe care le-ar fi folosit ulterior la dezvoltarea a trei noi produse software, ARES.NET, CARE.NET si AMBULANCE. Mai mult, cele trei noi sisteme informatice au fost prezentate ca fiind obtinute de compania Romanian Soft Company in cadrul unui program finantat din fonduri PHARE in valoare de 50.000 de euro. Produsele piratate au fost apoi vandute, la preturi considerabile, prin intermediul unei alte societati de-a lui Sebastian Vladescu, Medist SA, unor institutii medicale respectabile din Romania. Prejudiciul reclamat de specialistii Omnis Group se ridica astfel la peste 7,5 milioane de euro. Hotia a ramas, pana azi, nesanctionata, desi reprezentantii firmei pagubite s-au adresat tuturor forurilor “competente” (un fel de-a spune) din tara si chiar din strainatate: politie, parchet, primul-ministru, ORDA, OLAF etc.

Istoricul hotiei

In perioada 1990-2003, specialistii societatii Omnis Group au realizat si dezvoltat sistemul informatic ISIS.NET, iar din 2001 au inregistrat la fiecare 6 luni in Registrul Programelor pentru Calculator din cadrul ORDA (Oficiul Roman al Drepturilor de Autor) codul sursa al tuturor versiunilor sistemelor ISIS si ISIS.NET. Cu toate acestea, la inceputul lui 2003, codul sursa este furat si folosit de Romanian Soft Company (RSC). Firma RSC, infiintata in decembrie 2000, i-a avut ca actionari pe Sebastian Vladescu (26%), Ionel Manole (26%), Elisei Craciun (24%) si Gabriel Oprea (24%). In 2001, societatea a avut un singur angajat, iar in 2002, doi angajati. Cu un asemenea potential uman, firma lui Vladescu a solicitat in 2002 fonduri PHARE pentru proiectul “Dezvoltarea si comercializarea de software HIS (Hospital Information System) – Sistem informational pentru managementul medical al spitalelor – Crearea si comercializarea a trei noi produse software”. Fondurile europene, totalizand 50.000 de euro ajutor nerambursabil, au fost acordate in octombrie-noiembrie 2002. Cateva luni mai tarziu, in februarie-aprilie 2003, Romanian Soft Company a angajat doi specialisti de la Omnis Group, Dragos Saracu si Irinel Lupei. Acestia au avut insa grija sa ia cu ei si rezultatul muncii fostilor colegi de la Omnis Group, care, in martie 2003, aveau sa anunte finalizarea dezvoltarii versiunii web-based, bazata pe tehnologii informatice internet de ultima ora, a sistemului informatic ISIS.NET. De mentionat ca solutia ISIS.NET a fost premiata cu premiul special al juriului pentru cea mai buna folosire a tehnologiilor internet la competitia internationala EMEA RAD Awards de la Paris, din 2002. Programele realizate folosind codul sursa furat de la Omnis Group au fost vandute de RSC, prin intermediul firmei Medist, catre mai multe firme, printre care sunt Centrul Medical Polimed, Spitalul de Urgenta “Prof. dr. Gerota” Bucuresti (MAI), Spitalul Militar de Urgenta “Prof. dr. Agrippa Ionescu” Bucuresti (SRI), Spitalul de Urgenta “Sf. Ioan” Bucuresti, Spitalul Universitar CF2 Bucuresti, Spitalul Universitar CF Craiova etc. etc. Societatea Medist SA, intermediarul produselor piratate, este firma de baza a lui Sebastian Vladescu, administrata de acesta inca din 1994. Printre actionarii societatii sunt fosta sotie (pana in 2004) a lui Sebastian Vladescu, Carmen Vladescu (55,5%), si Ionel Manole (38,2%), tovarasul lui Vladescu din RSC.

In 2004, datorita aparitiei unor versiuni demo ale sistemelor utilizate pe site-ul de internet propriu al firmei RSC, specialistii Omnis Group descopera ca interfata acestor sisteme este identica cu interfata ISIS.NET. Prin urmare, frauda este reclamata la ORDA, iar apoi la politie. “Programele software ARES.NET, CARE.NET si AMBULANCE, realizate de catre Romanian Soft Company, contin parti semnificative copiate din programul ISIS.NET, realizat de catre Omnis Group”, au concluzionat, in ianuarie 2005, specialistii ORDA. Pe de alta parte, politia a inceput urmarirea penala impotriva analistului-programator Dragos Saracu pentru furtul de soft de la Omnis Group. Ulterior, urmarirea penala a fost extinsa si asupra lui Elisei Craciun, directorul general al RSC. Pe de alta parte, avand in vedere ca unul dintre beneficiarii directi ai acestei hotii este Sebastian Vladescu, Omnis Group a atras atentia, prin mai multe adrese, si premierului Calin Popescu-Tariceanu, care l-a numit pe acesta in functia de presedinte al Comisiei de Supraveghere a BCR si, ulterior, ministru al finantelor publice.

La acea data insa, cei de la Omnis Group nu stiau ca Sebastian Vladescu era un vechi prieten si partener de afaceri cu insusi Calin Popescu-Tariceanu, cel chemat sa sanctioneze frauda. Astfel, Vladescu si Tariceanu au fost asociati in firmele Leader High Tech SRL, primul cu 18,5%, iar cel de-al doilea cu 10%; alaturi de cei doi figura ca actionar si Ionel Manole (12,5%), dar si societatea Medist SRL (10%). Prin urmare, afacerea, dar si rezolvarea ei au cu totul alte conotatii daca tinem cont de aceste amanunte esentiale. Este de aceea de inteles de ce la peste doi ani de la sesizarea acestui furt de software cazul este pe punctul de a fi musamalizat. Se poate spune acest lucru mai ales dupa ce, in urma cu un an, procurorul Nicoleta Bulgaru a dat o ordonanta de neincepere a urmaririi penale pentru cei acuzati de furt intelectual, solutie anulata insa de un judecator inspirat care, recent, a cerut rejudecarea cazului. Pe de alta parte, de musamalizarea cazului a fost acuzat si directorul general adjunct al ORDA, Eugen Vasiliu, care ar fi “distrus probe si ar fi fabricat probe in acest caz”. In acest timp insa, softurile dezvoltate ilegal de compania RSC aduc profituri uriase pentru echipa lui Sebastian Vladescu, in vreme ce firma Omnis Group este in pragul falimentului, cata vreme se lupta cu un grup de interese dispus la a-l inlatura chiar si pe Traian Basescu din fruntea statului.

SIVECO – abonata la contracte preferentiale cu Guvernul Nastase

SIVECO Romania este una dintre firmele de baza agreate de Guvernul Adrian Nastase pentru contracte de sute de milioane de dolari cu statul, prin incredintare directa. Pana in 2000, societatea condusa de Irina Socol era o firma cvasinecunoscuta, fara prea mare notorietate in industria IT, dar care a incercat sa se dezvolte prin mijloace proprii. Cu toate acestea, in 2000, firma avea un proces cu Romtrans si trebuia sa achite o importanta suma de bani in urma unui contract.

Infiintata in 1992, SIVECO Romania isi schimba actionarul majoritar in 2000, acesta fiind fondul de investitii olandez DANEL Business Ventures. In 2003, dupa ce firma cunoaste o protectie speciala din partea Guvernului Nastase, si deci o dezvoltare pe masura, noul actionar majoritar devine SIVECO Netherlands BV, iar in 2005, ca noi actionari, in urma unei infuzii de capital de 12 milioane de dolari, intra societatile Polish Enterprise Fund V si Intel Capital. Astfel, anul trecut, actionarii principali ai SIVECO Romania erau SIVECO (Netherlands) BV (42,5%), Polish Enterprise Fund V (22,5% - fond de investitii administrat de Enterprise Investors), Intel Capital (10%), Irina Socol (10,97%) si Alexandru Radasanu (7,62%).

Pana in 2000, principalul proiect de anvergura in care SIVECO s-a implicat, evident, in consortiu, a fost informatizarea Administratiei Porturilor Maritime Constanta. Contractele mari aveau sa vina dupa 2000. Astfel, in 2001, Guvernul Nastase a acordat firmei SIVECO, prin incredintare directa, proiectul de informatizare a invatamantului (SEI – Sistem Educational Informatizat); tot in 2001, firma primeste contractul de informatizare pentru Regia Autonoma a Apelor Valea Jiului; in 2002 se continua informatizarea SNP Petrom si a sucursalelor sale; in 2003 se trece la informatizarea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate; in 2004, pe lista clientilor firmei SIVECO apar companii precum Raiffeissen Bank, Banca Nationala a Romaniei, Biroul Roman de Credit, Rafo Onesti, General Turbo, CERNONAV, Servtrans, CarpatAir, Giurgiu Nav, Steaua Bucuresti etc. etc. Asa se face ca, in perioada 2002-2004, societatea SIVECO devine liderul firmelor de software din Romania. Evident, toata aceasta ascensiune fulminanta nu putea sa aiba loc fara sprijinul direct al Guvernului roman sau al unora dintre potentatii regimului din perioada 2001-2004, doi dintre acestia fiind Dan Nica, fostul ministru al comunicatiilor si al tehnologiei informatiilor, si generalul Marius Opran, controversat om de afaceri si inalt demnitar in mai multe etape ale regimului Iliescu si, nu in ultimul rand, finul lui Adrian Nastase cu ocazia nuntii de argint oficiate in 2000. Printre clientii SIVECO au devenit, in consecinta, si Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, Ministerul Finantelor, Ministerul Justitiei, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Centrala Nucler-Electrica Cernavoda, Directia Generala a Vamilor – sediul central si birourile vamale, Fabrica de combustibil nuclear, Primaria Municipiului Bucuresti, Mobifon, Hidroelectrica, APIA etc. etc. Lista este un argument suficient pentru ipoteza ca SIVECO a devenit o societate de importanta strategica, iar domeniul acoperit tine deja de securitatea nationala.

Dimensiunea afacerilor derulate de SIVECO, in conditiile in care toate contractele incheiate au fost insotite de secretomania specifica, a iesit in evidenta destul de tarziu, atunci cand firma era deja adanc implicata in proiecte care nu mai puteau fi anulate.

Afacerile Asesoft si dosarele penale

Printre societatile din domeniul IT care s-au evidentiat prin contractele privilegiate cu statul se afla si firma Asesoft International SA, patronata de milionarul ploiestean Sebastian Ghita. Una dintre afacerile penale ale tanarului om de afaceri a fost incheiata in 2002 cu Consiliul Judetean Prahova, condus de PSD-istul Mircea Cosma. Afacerea a constat in achizitionarea unui sistem informatic integrat si a echipamentului de calcul necesar informatizarii a celor peste 100 de primarii prahovene. Evident, ca si in cazul SIVECO, contractul nu a fost obtinut ca urmare a unei licitatii publice, ci “printr-un parteneriat public privat”. In valoare de 1,7 milioane de euro, contractul a fost blocat in 2004, din cauza nefunctionalitatii softului oferit de firma lui Ghita. Pana la acea data insa, firma Asesoft inghitise deja aproximativ un milion de euro din bugetul judetean. In anul urmator, el a intrat insa in atentia DNA, fiind suspectat de dare de mita, in paralel cu fostul sef al Consiliului Judetean Prahova, Mircea Cosma, suspectat si el de luare de mita. Extrem de interesant in aceasta afacere este faptul ca inainte de semnarea contractului dintre Asesoft si Mircea Cosma, singurul contracandidat pentru eventuala licitatie a fost firma… SIVECO Romania. In mod inexplicabil, societatea SIVECO s-a retras de la negocieri si l-a lasat pe Sebastian Ghita singur in fata contractului de 1,7 milioane de euro, bani de la buget. Conform unor informatii de presa, contractul ar fi fost semnat dupa ce Sebastian Ghita facuse parte dintr-o delegatie oficiala in Austria si Italia, alaturi de Mircea Cosma, Nicolae Oprea (viceprimarul Ploiestiului), Tiberiu Lungu (directorul Directiei Informatice din Ministerul Administratiei Publice - MAP) si Marius Opran (secretar de stat la MAP), apropiat al directorului general de la SIVECO Romania.

Tepuirea Consiliului Judetean Prahova de catre Sebastian Ghita n-a fost insa singura afacere de succes a acestuia. Conform dezvaluirilor din mass-media, patronul Asesoft a fost deja judecat in mai multe dosare penale si, in mod deloc surprinzator, avand in vedere coruptia din justitie, el a fost scos de fiecare data basma curata. Astfel, in 2002, el a primit NUP (neinceperea urmaririi penale) in dosarul afacerii “Tracia–Asesoft”, o panama prin care mai multe firme-fantoma au comercializat produse petroliere fara plata taxelor catre stat, prejudiciul fiind de peste 80 miliarde de lei vechi. Printre cei anchetati in acest dosar s-a aflat si celebrul Dan Grigoriu, cunoscut din afacerea de contrabanda Jimbolia.

In 2003, Sebastian Ghita a fost din nou premiat cu NUP intr-un dosar creat ca urmare a unei sesizari venite din partea Oficiului National pentru Combaterea Spalarii Banilor. In 2004, un al treilea dosar penal (nr. 814/P/2004), ce viza afaceri din domeniul IT, s-a incheiat cu aceeasi rezolutie (NUP) pentru omul de afaceri ploiestean.

O alta afacere cu cantec a fost incheiata de Sebastian Ghita, in 2001, cu primarul Ploiestiului, Emil Calota. Evaluata la un milion de dolari, afacerea a constat in realizarea a 12 sisteme informatice integrate pentru Primaria Municipiului Ploiesti. De mentionat ca, la acea data, Sebastian Ghita, patronul Asesoft Com SRL, era urmarit penal de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie in dosarul 477/P/2001 “pentru savarsirea infractiunilor de complicitate la inselaciune si fals in declaratii, in legatura cu prejudicierea avutului public”. Cu toate acestea, patronul Asesoft a primit contractul cu Primaria Ploiesti, dar, cum avea sa se intample ulterior si in contractul cu Consiliul Judetean Prahova, banii au fost incasati (aproximativ 400.000 de dolari) fara ca sistemele “informatice” sa poata fi utilizate. Mai mult, sumele calculate pentru oferta firmei Asesoft au intrecut imaginatia. Spre exemplu, costurile pentru “analiza, proiectare, programare, implementare si instruire utilizatori” s-au ridicat la 63.541 de dolari (fara TVA), in vreme ce, conform presei centrale, “valoarea licentelor GeoMedia si Oracle a fost stabilita la 7.763 de dolari”. De asemenea, pentru “sistemul informatic integrat pentru Directia Administratie Publica, Juridic, Relatii cu Publicul”, costurile calculate de Asesoft si acceptate de primarul Calota au fost de 70.249 de dolari, comparativ cu “valoarea a doua licente Oracle care se ridica la 2.855 de dolari”. Dupa incheierea acestui contract, firma Asesoft Com a fost vanduta, contra unei sume modice (2 milioane de lei vechi), unui off-shore american, Yato Continental LLC din statul Delaware, firma reprezentata si administrata de un moldovean din Chisinau. Astfel, numele societatii s-a schimbat in Yato Romania SRL, contractele angajate pe vechea societate fiind preluate insa nu de Yato, asa cum era normal, ci de Asesoft International SRL, o societate infiintata in 2001.

O alta afacere a lui Sebastian Ghita, dezvaluita de presa, a fost incheiata cu Casa de Asigurari de Sanatate (CASJ) Prahova in februarie 2003. Contractul, al carui obiect era implementarea unui sistem informatic integrat, a fost semnat de Gheorghe Alexandru, din partea CASJ, si de Sebastian Ghita, din partea Asesoft International SA. Valoarea acestuia a fost stabilita la 13,7 miliarde de lei vechi (aproximativ 356.000 de euro). Suma reprezenta doar costul realizarii sistemului (245.000 de euro! – o suma astronomica pentru costul real al unui asemenea sistem), valoarea licentelor Oracle (105.000 de euro) si mentenanta lunara a softului (6.000 de euro). La asemenea sume, comentariile sunt inutile. Cert este ca, la sfarsitul lui 2004, averea omului de afaceri cu preocupari informatice a fost evaluata la 30-35 milioane de dolari.

Ghita, baiatul destept, il cununa pe Seres

Fost membru PNL si abonat la contracte cu liderii PSD din Prahova, Sebastian Ghita s-a reprofilat politic dupa 2004, el devenind membru al Partidului Conservator. In 2004, printr-un contract semnat cu ministerul condus de Dan Ioan Popescu, patronul Asesoft a incasat 800.000 de euro ce reprezentau contravaloarea a cinci instalatii de videoproiectie pentru camerele de comanda ale dispecerilor energetici teritoriali din cadrul companiei Transelectrica. Ulterior, dupa ce Codrut Seres a devenit ministrul economiei si comertului, firma lui Sebastian Ghita a primit, conform unui cotidian central, si alte contracte cu MEC sau cu societati din subordine astfel: pe 12 decembrie 2005 a primit un contract de 205.000 RON, dupa ce mai incheiase unul cu Electrocentrale SA, de 26.815 RON; pe 23.02.2006 a semnat un contract de 4.582.875 RON cu Hidroelectrica SA; pe 25.07.2006 a incheiat un contract cu MEC de 299.924 RON, iar o zi mai incolo, pe 26.07.2006, a incheiat un contract de 248.296 RON cu Conpet SA. Valoarea acestor contracte se ridica la peste 1,5 milioane de euro. Alte contracte incheiate cu statul, de firma Asesoft, au fost urmatoarele: Autoritatea Nationala a Vamilor (iunie 2006 – 66.140 RON), RAR (iulie 2006 – 247.322 RON), APIA (iulie 2006 – 2.454.880 RON), RATST Ploiesti (mai 2006 – 180.849 RON), ADS (aprilie 2006 – 816.849 RON), Romatsa (2005 – doua contracte de 121.070 RON, respectiv 39.199 RON).

In acelasi context, pe 2 septembrie 2006, cu ocazia nuntii ministrului Codrut Seres, Sebastian Ghita a umanizat relatia de afaceri pe care a avut-o cu MEC, el devenind brusc nasul de cununie al sotilor Codrut si Lorina Seres. Trei luni mai tarziu insa, finul Seres a calcat pe urmele nasului, el fiind inculpat penal in celebrul dosar al spionilor.